PLOSNITA

In zona noastra geografica exista o singura specie de plosnita (plosnita de pat Cimex lectularius).

Plosnita de pat are o culoare bruna rosiatica, este subtire si plata, si are o lungime intre 4 si 6 mm, cand este nehranita si aproape 10 mm cand s-a saturat cu sange. Aripile anterioare sunt reduse la un solz, iar cele posterioare lipsesc, ochii sunt mici, iar ocelii lipsesc. Armatura bucala este adaptata pentru intepat si supt. Plosnita inteapa si in timp de 10 minute poate suge o cantitate de sange care poate depasi o cantitate de sange care o poate depasi de 7 ori greutatea sa initiala. Un astfel de pranz asigura supravietuirea pana la 40 de saptamani. In fapt este un ectoparazit hematofag temporar nocturn, adica ataca omul se hraneste si pleaca.

Plosnita de pat este insecta cu obiceiuri nocturne. Ziua sta ascunsa, de preferinta in crapaturi cat mai inguste. Noaptea devine activa, se urca pe pereti pana in tavan, de unde coboara in picaj direct pe victima. Locul preferat il constituie mainile si picioarele. Deoarece plosnita nu nimereste  intotdeauna din prima intepatura un vas de sange, repeta intepatura, putand lasa pe mana sau picior urme in forma de poteca, in locul intepaturii formandu-se, ca urmare a reactiei locale, o pata rosiatica de marimea unghiei de la degetul mic.

Saliva plosnitelor de pat, introdusa odata cu intepatura (cu rol anticoagulant), genereaza pruritul, care poate persista si o saptamana. Odata cu saliva se poate introduce in rana si diferiti agenti patogeni. In corpul plosnitelor au fost indentificati 28 agenri patogeni diferiti, printre care si cei ai hepatitei B, hepatitei C, HIV si febrei Q.